Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului


intrarea_in_biserica_a_maicii_domnului_11Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului,
numită în popor şi Vovidenia sau Ovidenia, care înseamnă „ceea ce se face văzută” a pricinuit ortodocşilor creştini praznic minunat făcându-se înaintemergătoare a marii şi înfricoşătoarei taine a Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu.

Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului a început a fi celebrată din secolul al VI-lea. Astfel, la 20 noiembrie 543, împăratul Iustinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare Maria. Conform obiceiului, a doua zi după sfinţire, adică la 21 noiembrie, a început să fie serbat hramul (patronul) bisericii, adică însăşi Sfânta Fecioară Maria, serbarea fiind consacrată aducerii ei la templu. Această sărbătoarea a fost introdusă în Biserică în secolul al VIII-lea ca o necesitate duhovnicească, pentru că începând cu secolul al V-lea, în Apusul creştin, a început să fie practicat postul de câteva săptămâni premergătoare sărbătorii Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos. În secolul al VI-lea perioada Postului Crăciunului s-a răspândit şi în Răsărit. De aceea, în secolul al VIII-lea s-a simţit nevoia ca la începutul Postului Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos să fie rânduită şi o serbare şi anume: Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.

Conform tradiţiei creștine, Fecioara Maria a fost dusă, din fragedă copilărie de părinţii săi, Ioachim şi Ana, în templul din Ierusalim, la vârsta de 3 ani, unde a trăit şi a slujit, ca fecioară în templu, până la vârsta de 15 ani când are loc logodna ei cu Sfântul Iosif. În tot acest răstimp, Maica Domnului a fost învăţată, de către femeile văduve evlavioase, care îşi consacrau restul vieţii lor de văduvie, în templu, să deprindă ascultarea, rugăciunea, smerenia, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, dar şi lucrări practice de menţinere a curăţeniei în Templu, de cusut și de întreţinere a veşmintelor arhierești cât și pe cele ale preoţilor şi leviţilor. Ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu este pentru Maica Domnului o activitate primordială, pentru că ea avea să dea naşterea ca Om, Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu care Se va întrupa din ea. Modul deplin în care Maica Domnului ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu face ca, din ea, să se nască Cuvântul lui Dumnezeu ca Om.

De ce la templul din Ierusalim? Pentru că între Templul din Ierusalim şi Maica Domnului există o legăturăentry deosebită, întrucât Cel care se va naşte din ea, Hristos Domnul, este Templul cel Viu al lui Dumnezeu.

 Templul din Vechiul Testament, ca şi Arhiereul Vechiului Testament, erau o prefigurare a Tainei Întrupării Fiului lui Dumnezeu care face din Firea Sa umană un Templu al prezenţei depline a lui Dumnezeu în umanitate. Prin urmare, Maica Domnului cea care va naşte pe Fiul lui Dumnezeu ca Om intră în Templul din Ierusalim ca să se pregătească să primească în ea Taina Templului, Taina prezenţei celei mai sfinte şi solemne a lui Dumnezeu în lume. Prin însăşi Întruparea Fiului lui Dumnezeu cel Veşnic din ea şi de la Duhul Sfânt, Maica Domnului devine Biserică Sfinţită şi Rai Cuvântător 

Maica Domnului se pregăteşte pentru a primi pe Dumnezeu Cuvântul la „Buna Vestire” când arhanghelul Gavriil îi spune că ea va naşte pe Fiul lui Dumnezeu, pe Mântuitorul Lumii şi atunci când a zis dar eu nu ştiu de bărbat, i s-a răspuns Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea celui preaînalt te va umbri, iar sfântul care se va naşte din Tine Fiul lui Dumnezeu se va chema. Fie mie după cuvântul tău, avea să pecetluiască Taina Întrupării Cuvântului Lui Dumnezeu, pe care Îl arată lumii la nunta din Cana Galileei, zicând tuturor până la sfârșitul veacurilor Faceţi tot ceea ce vă spune El.

Prin urmare, Biserica, prin sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică ne îndeamnă să ne pregătim pentru a fi milostivi, receptivi la darul lui Dumnezeu, ascultători, lucrători și împlinitori ai poruncilor divine prin fapte bune  pentru a simţi şi noi aşa cum spune Sf. Maxim Mărturisitorul că sufletul fiecărui creştin trebuie să fie în acelaşi timp fecioară şi mamă. Fecioară prin curăţie şi credincioşie sau fidelitate faţă de Dumnezeu păstrând dreapta credinţă şi mamă prin naşterea de virtuţi. Sufletul curat şi bun curăţit prin rugăciune prin spovedanie şi luminat prin Sfânta Împărtăşanie devine născător de virtuţi şi de fapte bune. Astfel actualizează permanent în viaţa lui bucuria Maicii Domnului de a fi deodată fecioară şi maică, de a fii credincioasă, ascultătoare în smerenie faţă de Dumnezeu şi de a naşte pe Hristos şi de a-L arăta lumii ca izvor de har și de bunătate.

Despre autor

Lasa un raspuns

*

captcha *