ATELIER DE TAPISERIE | ATELIER DE CROITORIE | LIVADA ȘI SOLARULSTUPINA 

Mănăstirea are amenajat și un atelier de pictură, aici fiind realizate atât icoane cât și lucrări decorative, pe suport de lemn dar și pe suport ceramic.

Realizarea unei icoane este un proces complex, de-a lungul acestuia lemnul, pânza și culoarea fiind îmbinate armonios, prinzând viață cu ajutorul pensulei.

Tehnica realizării icoanelor este complicată şi specifică. Treptele procesului pictării icoanei au fost elaborate prin experienţa de veacuri a iconarilor din vechime, maicuțele mănăstirii noastre parcurgând cu grijă toate aceste trepte. 

1. Pregătirea blatului

Manastirea Tisa Silvestri - Atelier pictura - pregatire blat1Astfel, pentru început se pregătește blatul din lemn.  Alegerea lemnului este importantă deorece suportul trebuie sa permită o bună conservare a picturii. Sunt folosite esenţele nerăsinoase, deoarece ele sunt mai omogene şi permit mai uşor lipirea pânzei: teiul, mesteacănul, stejarul, frasinul, fagul.

Pentru a fi pictat, blatul se așează cu sensul fibrei lemnului orientat vertical, dimensiunile suprafței de pictat fiind definte de ramă.

Se aplică traverse pentru a împiedica îndoirea lemnului.

2. Aplicarea pânzei

După ce blatul este gata, urmează etapa aplicării pânzei cu ajutorul cleiului.  Blatul este impregnat cu primul strat de clei – clei deManastirea Tisa Silvestri - Atelier pictura - pregatire blat1 impregnare. Apoi se ia tifonul (pânza finăa) și se înmoaie în clei, după care se întinde pe blat dinspre centru spre margini, netezind suprafața. 

3. Aplicarea grundului

Grundul alb se aplică pe pânză, făcând legătura între lemn și pictură. El se aplică în mai multe straturi, concentrația sa diminuându-se cu fiecare nou strat aplicat. Fiecare strat de grund trebuie lăsat să se usuce bine după care se nivelează suprafața cu o bucată de smirghel. Ultimul strat se lustruiește.

4. Realizarea desenului și aurirea

Se desenează chipul sfântului sau scena religioasă cu creionul. După ce desenul este gata, este nevoie să fie incizat, pentru ca după acoperirea lui cu stratul de culoare, să fie vizibile liniile (conturul) desenului.

Urmează apoi aplicarea foiței de aur în zonele unde este nevoie (aoreole, fonduri sau veșminte).

5. Pictarea icoanei

Manastirea Tisa Silvestri - Atelier pictura - Pictare icoana 1Acum urmează partea cea mai grea și mai anevoioasă – pictarea icoanei, când contururile negre pe pânza albă prind viață sub pensula măicuței ce o realizează. În funcție de complexitatea desenului, dimensiunea sa, pictarea unei icoane poate dura de la câteva zile la câteva săptămâni.

Principalele etape ale pictării unei icoane, prezentate pe scurt sunt:

a) Aplicarea primelor straturi de culoare (proplasmele)

Culorile se prepară prin adăugarea de apă până la obținerea unei paste omogene, fiind urmată de acoperirea cu un strat uniform de emulsie din gălbenuș de ou a întregii suprafețe de pictat. Culoarea la rândul ei este diluată cu emulsie de gălbenuș de ou. O parte din apă este absorbită de grundul alb al icoanei, o alta se evaporă.

Liniile incizate ale desenului și contururile sunt acoperite mai apoi progresiv de culoare până când nu mai rămân spațiile albe. 

b)Carnaţia

Părțile cele mai importante ale icoanei sunt chipul și mâinile. Chipul confera icoanei sensul ei teologic, reflectând, dincolo de oriceManastirea Tisa Silvestri - Atelier pictura - Pictare icoana 2 stilizare, trăsăturile individuale ale sfântului. Mâinile sunt importante prin gestica lor, de care depinde mișcarea pliurilor și a luminilor care o subliniază. 

Din aceste considerente, lucrul executat până la acest stadiu al lucrării este subordonat elementului carnației.

c) Lucrul de precizie (cu excepția carnației)

Această etapă dă precizie și luminozitate icoanei. Mai intâi cu o pensulă fină, se retrasează liniile fiecărui fond colorat întrebuințând o culoare mai închisă, dar care trebuie să rămână în coloritul fondului. Apoi, pentru a modela detaliile și pentru a le conferi lumina dorită se aplică luminile adăugând culorii alb. Culoarea mai deschisă astfel obținută este adăugată peste zona care trebuie luminată.

După uscare, părțile luminate sunt acoperite cu un strat subtire de gălbenuș de ou pentru a fixa culorile, după care, suprafața este lăsată din nou să se usuce. 

d) Finisările icoanei

Manastirea Tisa Silvestri - Atelier pictura - Pictare icoana 3În această etapă se trasează hașurile de aur, se retrasează contururile și pliurile și se accentuează luminile cu tente de alb. De asemenea, se trasează cu ocru roșu și negru nimburile și se scriu inscripțiile.

e) Inscripţiile

Momentul în care pictura devine o icoană, dobândindu-și caracterul sacru este acela al adăugării inscripției, prin care acestă imagine primește întreaga sa dimesiune spirituală.

Prin inscripție, icoana devine legată de prototipul său, cel care este reprezentat, alături de care participă la liturghia cerească. Acesta este motivul pentru care inscripțiile se fac într-una din limbile liturghiei bizantine: greacă, slavonă, arabă etc. Forma caracterelor unei inscripții ajută la datarea icoanei respective, deoarece acestea variază în diferite epoci.

 f) Vernisarea

La o icoană, vernisul nu servește doar la protejarea picturii de umiditate, de acțiunea luminii, aerului sau de lovituri, ci, datorită faptului că vernisul icoanelor este un vernis gras care penetrează suprafața, el unește diferitele straturi și conferă armonia specifică icoanei constituită din profunzime și lumină, conservându-i în același tip prospețimea coloritului de-a lungul secolelor.

Vernisarea se relizează prin îndepărtarea oricărei urme de praf de pe icoană și turnarea vernis-ului care se întinde cu o pensulă moale.